Subiectul precedent îmi oferă ocazia să anunţ cititorilor acestui blog o apariţie editorială.
Unii dintre Dumneavoastră ştiu că, în octobrie 1990, am publicat la editura Calmann-Lévy (Paris) o carte intitulată “Autopsie du coup d’État roumain”, în care defineam căderea regimului Ceauşescu drept rezultatul unei lovituri de stat pusă la cale de Uniunea Sovietică şi executată cu ajutorul serviciilor secrete româneşti.
La sfîrşitul anului trecut, editura Larousse mi-a propus sa reiau, in cadrul unui nou text, analiza evenimentelor din decembrie 1989. Opacitatea arhivelor, investigaţiile incomplete şi neconcludente – conduse, între altele, de generalul Dan Voinea – au fost elemente care m-au făcut să ezit mai multe săptămîni înainte să-mi dau acordul.
În cele din urmă, am acceptat propunerea editorilor şi m-am apucat de lucru. Am trăit, de-a lungul întregii primăveri, săptămîni neplăcute în miezul vastului ţesut de minciuni pe care a trebuit să-l reconstitui şi să-l examinez. Săptămîni de profundă revoltă, în acelaşi timp, faţă de barbaria cinică a regizorilor, care au considerat că acţiunea lor nu se poate legitima decît cu sînge. În sfîrşit, săptămîni de amărăciune văzînd ce s-a ales din speranţele de atunci.
Manuscrisul a devenit acum carte. Miercuri seara editorul mi-a înmînat primul exemplar. În librării va apare pe 16 septembrie, moment emoţionant, fireşte, pe care am vrut să-l anticipez aici.
11-09-2009 at 22:38 |
Sincere felicitari! Va fi oare publicata si in Romania?
12-09-2009 at 10:57 |
@mihaivoicu. Va multumesc. Din cite stiu, se va cauta incheierea unui contract de traducere. Sa vedem… Nu ma indoiesc, insa, ca voi fi, din nou, injurat copios.
12-09-2009 at 19:37 |
Sincere felicitari! Cum pot procura un exemplar cu autograful d-vs.?
In 1990 am publicat afisul politic “Placinta” care mai tarziu a ajuns si pe corturile “golanilor” din Piata Univesitatii.
“Click” pe butonul “1989-2009″, dreapta-jos , apoi pe “2009″, la adresa de mai jos:
http://www.cascador.com/jocuri/trinom/
14-09-2009 at 22:42 |
“PLACINTA”, URL direct:
http://www.cascador.com/jocuri/1989-2009/
P.S. Afisul “Placinta” este si o lucrare de avangarda in “computer graphics”: A fost conceput, executat, tiparit si “separat” (separare de culori pentru tipografie) in intregime, pe un MacII cu numai 5MB RAM, in 1990!!!
15-09-2009 at 00:27 |
@babydac. Va multumesc. In ce priveste procurarea exemplarului, depinde deocamdata de punctul geografic in care va aflati.
Traiasca toate Mac-urile, vechi, noi si in pregatire! Si sanatate “tatalui” lor.
15-09-2009 at 01:26 |
@RaduPortocala Va multumesc. Cred ca il voi putea procura (mai putin autograful) pin Amazon books.
PS Chit ca de vreo 15 ani am trecut, din motive economice, pe PC si nu mai sunt un adevarat “Mac aficionado” (inca mai pastrez primul meu Mac-SE, in perfecta stare de functionare!) ma alatur cu placere urarii d-vs.: “Long live Steve Jobs and his marvelous machines!!!”
15-09-2009 at 13:45 |
mult succes D-l Portocalä…si sä aveti si multumiri..
lupta cu paleoliticul din tarä este grea si cu oameni ca Dvs.vom reusi.
Cu cit räul este mai mare cu atit mai repede vine soarele si pe strada noasträ.
16-09-2009 at 00:05 |
@George Puiareu. Va multumesc. Am convingerea ca primul lucru care trebuie restaurat in Romania este adevarul: despre fapte si despre oameni. Oricit de bune ar fi intentiile, nu se poate construi pe fictiune si nici pe uitare. Da, sper si eu sa iasa intr-o zi soarele.
16-09-2009 at 02:23 |
@Radu,azi 16 septembrie este ziua de nastere a lui Mihai Voicu dar si a Alinei Gorghiu.Am vrut sa stiti la timp asta.Cu bine!
16-09-2009 at 18:09 |
@mihai 4.Multumesc. Notez.
17-09-2009 at 22:22 |
Mă număr, cu mîndrie, printre cei care l-au “înjurat” pe Portocală după prima lui carte. În 1994, cînd am publicat cartea “Falsificatorii istoriei” http://mariusmioc.files.wordpress.com/2008/10/copertafalsist2.jpg (reeditată în 1995 iar în 1999 reeditată ca parte a cărţii “Revoluţia din Timişoara şi falsificatorii istoriei”) l-am trecut pe Portocală unde-i era locul – alături de falsificatorii istoriei Ion Iliescu, Ion Cristoiu, Pavel Coruţ, Sergiu Nicolaescu, Filip Teodorescu, Virgil Măgureanu, Silviu Brucan, Corneliu Vadim Tudor, Liviu Vălenaş, Gelu Voican, Victor Stănculescu, Aurel Perva, Gheorghe Olbojan.
Voi citi cu interes şi noua carte a domnului Portocală, dacă va fi disponibilă în România.
18-09-2009 at 01:14 |
@mariusmioc. Nu aveti de ce sa va mindriti ca m-ati injurat, pentru simplul motiv ca m-ati injurat IN COR CU Iliescu, Magureanu, Roman, Brucan, etc. Ati folosit exact aceleasi argumente, crezind ca va plasati pe pozitii diferite.
Sint sigur ca o sa continuati sa ma injurati si va respect acest drept. Va rog, insa, gasiti alte argumente decit cele pe care le foloseste si Iliescu.
18-09-2009 at 01:50 |
Eu v-am citit pe dv., dv. nu ştiu dacă m-aţi citit pe mine. De aia vă dau un exemplu de argument folosit de mine împotriva cărţii “Autopsia unei lovituri de stat”: “Misterul” celor 40 de cadavre. Nu face parte din argumentele folosite de Iliescu.
18-09-2009 at 22:34 |
@mariusmioc. V-am citit, fireste. Altfel, nu as fi putut sa va contrazic.
In privinta celor 40 de cadavre, Dumneavoastra le “identificati” invocind o lista de disparuti. Dar cadavrele nu le-ati vazut! Deci, nu puteti sa le identificati. In plus, va bazati pe “marturii” neverificate si contradictorii.
19-09-2009 at 00:24 |
Păi cum puteam să văd cadavrele dacă au fost arse, şi n-a rămas din ele decît cenuşa, şi aia aruncată într-o gură de canal din Popeşti-Leordeni? (locul a fost identificat, sînt discuţii să se facă o mănăstire acolo)
Familiile celor care apar pe lista publicată de mine au fost recunoscute ca “urmaşi de eroi martiri ai revoluţiei”, au primit şi despăgubiri în urma procesului Chiţac-Stănculescu http://procesulcomunismului.com/marturii/fonduri/mmioc/curteasup/docs/0307pciv.htm
26-11-2009 at 10:40 |
Cu întîrziere vă atrag atenţia asupra acestei ştiri: http://www.ziare.com/basescu/basescu/basescu-a-plecat-la-berlin-cu-fiul-unei-revolutionare-impuscate-la-timisoara-video-945655
Cînd s-a dus la Berlin, Băsescu a fost însoţit de Arion Emil Bânciu, a cărui mamă, Leontina Bânciu, a fost printre cei omorîţi la Timişoara şi arşi la Bucureşti.
Vedeţi domnule Portocală, chiar dacă cadavrele alea au fost arse, membrii de familie a celor arşi încă există.
26-11-2009 at 19:21 |
@mariusmioc. Nu putem sa discutam in contradictoriu pentru ca sinteti prea implicat emotional in cele intimplate acum 20 de ani. Va spun, insa, ceea ce v-am mai spus: 1. un cadavru care n-a fost vazut nu poate fi identificat; 2. o persoana disparuta nu devine neaparat cadavru incinerat pe ascuns. Ce nevoie ar fi avut sa arda O PARTE din mortii pe care i-au facut la Timisoara? De ce doar O PARTE din morti trebuiau sa dispara fara urma? De ce nu toti?
27-11-2009 at 08:10 |
Un cadavru care a fost ars poate fi identificat pe baza descrierilor făcute de medicii legişti, înainte de a fi ars. Sînt descrieri destul de sumare, dar care au putut fi o bază pentru identificare.
Colonelul Ghircoiaş, care a furat şi distrus actele de la Spitalul Judeţean (faptă iertată printr-un decret semnat de Iliescu în ianuarie 1990), nu a ştiut că aceste rapoarte medico-legale au fost făcute. Aşa au scăpat ele de distrugere.
În morgă nu erau doar cadavre de la revoluţie, ci şi cadavrele morţilor “obişnuiţi”. Miliţienii n-au ştiut exact care cadavre sînt de la revoluţie, n-au vrut să ia cadavre ale celorlalţi morţi. Cei la care nu se vedea clar că au fost împuşcaţi nu au fost luaţi.
Se mai zice că se raportase deja lui Ceauşescu 18 morţi, iar cînd în morgă au fost 58 s-a hotărît să dispară prisosul.
29-11-2009 at 01:08 |
Mai o chestie adaug: eu oi fi implicat emoţional, dar concluzia că cei 40 arşi la crematoriu sînt ăia care-i zic eu nu e numai concluzia mea. E concluzia tuturor procurorilor şi judecătorilor care s-au ocupat de caz, şi care, bănuiesc, nu sînt implicaţi emoţional. Este practic “varianta oficială” a autorităţilor române din toate regimurile politice de după 1989 (Iliescu, Constantinescu, Băsescu).
Autorităţile încă din 1990 au recunoscut celor în cauză calitatea de eroi martiri ai revoluţiei, doar “presa ticăloşită” (ca să folosesc o expresie la modă) a lansat alte variante.
Dv. nu aveţi obligaţia să credeţi varianta oficială, dar dacă trataţi undeva subiectul, onest este să o amintiţi, fie şi numai pentru a o combate. În 1990, cînd aţi scris “Autopsia unei lovituri de stat”, pot crede că n-aţi cunoscut asta, dar pe viitor nu puteţi spune că n-aţi auzit. Spun asta fiindcă cvasi-totalitatea celor care au fabricat zvonuri despre cele 40 de cadavre au omis să amintească varianta oficială. Deci practic n-au combătut această variantă ci pur şi simplu au ignorat-o.
Şi revenind la problema implicării emoţionale: oare inculpaţii din procesele revoluţiei, care au făcut şi puşcărie ca urmare a acelor evenimente, nu sînt implicaţi emoţional? De ce unor Stănculescu, Radu Tinu sau Iulian Vlad nimeni nu le spune că sînt implicaţi emoţional şi prin urmare, puţin credibili, atunci cînd vorbesc despre 1989?