Îmi aduc aminte de manifestaţiile din decembrie 1989. Se striga mult, se cereau multe. Şi, printre cereri, prima, cea mai ferventă, repetată pînă la obsesie, era: “Vrem alegeri libere!”
N-au trecut decît 20 de ani de atunci. Şi am ajuns să deplîngem dezinteresul românilor pentru alegeri, să ne îngrozim de absenteismul în creştere constantă, să discutăm despre oportunitatea instituirii votului obligatoriu.
S-au plictisit oare românii de democraţie? Întrebarea mult mai gravă e alta: au vrut ei oare vreodată adevărata democraţie, sau tot ce-şi doreau era să scape de Ceauşescu, să aibă frigiderele pline şi să ştie că pot face orice le trece prin cap?
Ceea ce s-a instituit în 1990 nu este un sistem democratic, ci un haos de libertăţi conflictuale, o confuzie de nedescris între limitele niciodată definite ale libertăţii fiecăruia. De unde o societate al cărui singur mod de funcţionare sînt conflictele. Montesquieu scria că libertatea oricărui individ se sfîrşeşte acolo unde începe libertatea celorlalţi. E primul lucru de care nu ţine seama societatea românească!
Ameţitoarea atracţie a abandonului a pus stăpînire pe simţul civic al românilor.
La fel, interesul firesc pentru spaţiul politic, din care ar fi trebuit să decurgă participarea raţională, s-a înnecat în obsesia permanentă a politicii mărunte, care s-a transformat în dezgust.
Trăncăneala politică la fiecare colţ de stradă a rămas cea pe care o descria Caragiale acum o sută de ani. Societatea românească nu a evoluat politic, în primul rînd, pentru că, în ciuda pretinselor competenţe, ea suferă de o teribilă incultură politică. Imensa majoritate a celor care o conduc se află în aceeaşi situaţie, incapabili să transmită ceea ce ei înşişi nu ştiu.
Viaţa cetăţii este o succesiune de acte politice. În România, ea este o întrepătrundere de scandaluri, de intrigi şi de interese personale. Atîta vreme cît această mizerabilă stare de lucruri va continua, românii vor continua să fie obsedaţi de politică fără să o înţeleagă şi ferindu-se, în fond, de ea.
Votul obligatoriu nu va schimba nimic. Înmulţirea buletinelor albe sau ornate cu desene anatomice nu va da nici o indicaţie despre starea societăţii şi nu va însemna începutul, atît de mult aşteptat, al normalităţii.
16-06-2009 at 19:42 |
Dle Portocala asta e “inventia” (solutia) gasita de societatea civila pt a-i face pe romani sa voteze. Obligatia. In loc ca aceasta societate civila sa ii traga de urechi pe politicieni, sa-si reevalueze discursul de sustinere pt “te miri cine” si sa-si asume greselile pt a nu le repeta in viitor ei vor sa actioneze asupra EFECTULUI si nu a CAUZEI. Cauza fiind clasa politica rudimentara, discursul politic de mahala si nu in ultimul rand “violenta”, agresivitatea din politica. As mai adauga “raul cel mai mic” in contrapondere cu “proiecte” si sustinerea aberanta a unuia sau altuia bazata pe “false probleme” si nicidecum probleme romanesti.
Si dl Plesu considera ca ar trebui instituit “votul obligatoriu” pt a “consolida anemicul simţ civic autohton”. Pt ca altfel suntem campionii absenteismului european.
Simtul civic autohton nu este anemic. Anemica este OFERTA electorala si PROGRAMELE partidelor.
16-06-2009 at 21:31 |
Domnule Portocala, ma impresionati (din nou) prin naturaletea si sinceritatea dumneavoastra. Intr-adevar aceasta pare ca este problema de fond a romanilor. De fapt, dintre multele probleme de fond remarcate de mintile luminate de-a lungul timpului, se incearca uneori sintetizarea uneia singure care sa le subsumeze pe toate. Imposibilitatea de avea acea libertate reala probabil ca ne-a determinat sa reinterpretam sensul cuvantului. Revolutia din 89 ma duce astfel cu gandul la o rascoala in care taranii parjolesc totul in furia lor, inclusiv grane si provizii fara sa se gandeasca macar o clipa ca poate vor avea nevoie de resurse, de ordine si structura pentru a supravietui ulterior. Astfel de revolta instinctuala nu cred ca poate vreodata rezulta intr-o soceitate ordonata si civilizata unde nu domneste haosul si conflictul. Nu cred ca este exclusiv vina celor care detin in orice moment puterea. Este o imposibilitate a masei, a poporului roman, de a depasi dintr-un anumit punct de vedere revolta aceea instinctuala, ci doar cand ii ajunge cutitul la os urla, zbiara si vrea sa rupa lanturile. Nu tinem de cont de libertati pt ca niciodata nu am inteles libertatea mai profund decat ruperea lanturilor, decat asa zisa libertate imediata. Pentur ca nu suntem in stare sa ne proiectam in viitor, cum nu suntem in stare sa ne reamintim trecutul si invataturile pe care le putem trage din el. In multe puncte de vedere, traim animalic, fara a ne putea aprecia pe noi insine in relatie cu diferite chestiuni concrete sau abstracte.
16-06-2009 at 21:37 |
Radu,tin sa te anunt ca te-a pomenit Emil Constantinescu la Ciutacu-n emisiune.A fost ceva de bine in legatura cu acei intelectuali de televizor in numar de vreo 20.
16-06-2009 at 21:38 |
Mai concis, nu intelegem cum si cat ne impacteaza evenimentele care ne inconjoara, universul nostru de interes tinde sa se reduca, incercam sa mascam o ignoranta reala printr-o falsa preocupare (evident superficiala si inutila), acea trancaneala politica exasperanta.
Uf, cred ca am exgerat putin.
16-06-2009 at 22:05 |
Probabil ca daca romanii ar avea un simt civic vanjos, nu ar merge nimeni la vot. De fapt, un simt civic real sau macar o intelegere a realitatilor care ne inconjoara nu ar fi creat vreodata conjunctura necesara situatiei in care ne gasim. Se speculeaza niste predispozitii dar nu numai. In lipsa unor lideri cu interese reale de a progresa, in lipsa unei societati civile ne-subjugate, ne-cumparate, ne-sabotate, masa va ramane blocata intr-un prezent perpetuu.
Acum sa ne intrebam de ce nu avem lideri? de ce nu exista un interes real? de ce nu stie nimeni nimic de fapt, nici macar cei avizati? Ce a aruncat un popor intreg inapoi in timp, cine ne-a sters trecutul si ne-a facut viitorul inaccesibil? Cu riscul de a suna patetic, cine ne-a aruncat in haos? Cred ca stim. Acum ca am constatat fondul problemei, cum ne recastigam dreptul la libertate? Cum ne deschidem ochii catre viitor si trecut? Pana acum am privit catre intelectuali ca fiind ultimul bastion al libertatii reale, de gandire, de simtire.:) Din pacate cei mai vizibili s-au predat iar acum par ca nici nu mai gandesc, nici nu mai simt, iar ceilalti au fost pur si simplu respinsi de sistem.
17-06-2009 at 00:52 |
@Shadow. E adevarat, partidele nu propun mai nimic. Dar, in vacarmul general, ar fi ele auzite daca ar propune ceva?
@mihai 4. Multumesc. Am sa incerc sa vad.
@Paratraznetul Fanica. Mi-e greu sa raspund la tot. Doar doua lucruri. Boicotarea generala, totala, e o imposibilitate si nu numai in Romania. Nu avem lideri pentru ca aceia care ar putea fi coboara la nivelul masei in loc sa incerce sa traga masa in sus. In felul asta isi pierd sansele de a fi respectati. Liderul e, prin definitie, cel pe care mumtimea il urmeaza. In Romania el se transforma in cersetorul de voturi care incearca sa imite multimea. Liderii romani sint complexati.
17-06-2009 at 16:28 |
Ok, bun, dar cum ar arata o posibila rezolutie? Nu putem spune ca nu am avut lideri niciodata, pt ca in perioada pre-comunista chiar am avut. Kogalniceanu, Bratienii, Iuliu Maniu etc. De ce nu mai avem? Sau ce-i determina pe potentialii lideri sa se coboare?
PS: putem vreodata compara (in virtutea oricarui sistem de referinte) politicienii de astazi cu aceia mentionati mai sus?
17-06-2009 at 17:14 |
[...] nu mergem la vot din lipsa simtului civic. Domnul Portocala explica de ce este aberanta o “democratie cu de-a sila” si cum astfel nu s-ar rezolva problema de [...]
17-06-2009 at 20:47 |
@Paratraznetul Fanica. Evident, nu putem face aceasta comparatie, care ar fi o impietate. Unul dintre principalele motive, cred, pentru care nu mai avem lideri este socio-culturala: acapararea politicului de catre o masa de mitocani inculti, care, in afara de serialele americane, nu au avut si nici nu vor sa aiba un model.
Mai e si suficienta de sine a multora: “De ce sa invat, de ce sa ma schimb, de ce sa evoluez? Sint foarte bine asa cum sint!”
Cel mai interesant exercitiu e sa-i privim comparativ pe liderii nostri cind calatoresc in strainatate.
17-06-2009 at 21:30 |
multumesc celui care ma citeaza, oricine ar fi dar bucata aceea rupta din context are parca sensul exact opus a ceea ce am vrut sa zic de fapt.
@Radu Portocala: poate fi pe de o parte vorba de o combinatie periculoasa: in parte se cauta modelul “american”, acela de a forma indivizi specializati dar care in afara ariei lor de activitate sunt complet incompetenti, model impus de foarte multe firme straine si destul de comun in mediul urban. pe de alta parte comunismul a distrus acele “centre” ale intelectualitatii, printre care si Bucurestiul de altfel prin acel influx de populatie rurala si/sau de proasta calitate. In aceste conditii, posibilii intelectuali ori au fost sugrumati, ori au ales calea Occidentului.
Cu toate acestea, masa aceea omogena de inculti este intretinuta si creste vazand cu ochii. probabil ca aceasta suficienta provine din lipsa de stimuli, lipsa de alternativa la acea suficienta. Eu tin minte ca atunci cand eram mica, parintii mei ma indrumau sa caut intotdeauna pe aceia mai buni ca mine care ma pot motiva si intotdeauna sa ma raportez la ei. Societatea romaneasca nu cere asta tinerilor. Desi pretinde ca face asta, in realitate cand ajungi ” la fata locului” afli ca “se poate si asa”. “La fata locului” poate fi un loc de munca bine platit sau o facultate. In primul caz afli ca singura optiune este sa te plafonezi, iar in al doilea caz, daca esti de buna credinta, vei fi extrem de dezamagit. DIn universitatile romane ies absolventi pe banda rulanta care de fapt habar nu au nimic despre nimic.
In strainatate daca un lider politic calca stramb, este imediat taxat de societatea civila. Exista o reactie imediata a sindicatelor, a poporului in multe cazuri. La noi oamenii care ies in strada sunt flituiti iar liderii sindicali sunt probabil cumparati politic. Exista un echilibru in occident si mai exista ceva: o constiinta nationala care ar trebui sa ne invete ca daca se creaza un precedent care-i afecteaza pe altii, mai tarziu s-ar putea sa suferim si noi. Exista o constiinta e necesitatilor comune la nivelul maselor si a fiecarui individ. Oricine a petrecut o vreme in Occident a simtit pur si simplu licrul acesta.
PS: nu mai stiu cine a spus ca atunci cand doi oameni sunt de acord, nu vor incerca sa-si demonstreze nimic ci vor discuta doar adevaruri prime sau ultime.
19-06-2009 at 08:09 |
@Fanica – “In strainatate daca un lider politic calca stramb, este imediat taxat de societatea civila.”
Adica in occident societatea este deasupra liderilor, pe cand in Romania liderii “calaresc” societatea.
Asta-i diferenta.