Scuza patriotismului…

În cadrul unei foarte lungi pledoarii (cu pronunţat iz pro domo), dl Liviu Turcu, fost ofiţer DIE, se referă la articolul pe care l-am publicat în “Ziua” (şi reluat în acest blog) după ce PNL l-a instalat pe dl Daniel Dăianu aproape în capul listei sale pentru alegerile europene.

Dl Turcu semnalează, cu privire la articolul meu, “anemica argumentaţie folosită, în mare parte bazată pe inexactităţi şi aproximaţii ce anulează de fapt întregul eşfodaj logic folosit”.

Mi-am recitit articolul şi mă întreb ce-l poate face pe dl Turcu, în afară de o incurabilă deformaţie profesională a răstălmăcirii, să vorbească despre “inexactităţi şi aproximaţii” într-un text care nu propune nici o informaţie despre dl Dăianu, ci doar încearcă să analizeze ciudata poziţie morală a PNL.

Semnalez, însă, celor care ar putea fi interesaţi de acest subiect o reală inexactitate în afirmaţiile celor doi foşti colegi de “securism bun”: în timp de dl Dăianu proclamă în cadrul interviului acordat lui Dan Tapalagă: “mă ocupam de America Latină”, dl Turcu îl desemnează drept ofiţer în cadrul Serviciului 1 din Divizia a II-a America de Nord a DIE. Care dintre cei doi “se înşeală”? Pentru că, date fiind poziţiile de azi ale României, una e să fi spionat, să zicem, Bolivia, şi alta e să te fi “interesat” mai mut decît se cădea de problemele economice ale Statelor Unite.

Oricum, dincolo de aceste considerente, la originea carierelor dlor Turcu, Dăianu & Co există o opţiune care, mie unuia, mi se pare inacceptabilă: aceea de a servi regimul comunist. Dacă împingem raţionamentul pînă la capăt realizăm că aceasta a fost şi opţiunea lui Ceauşescu, care, şi el, a fost animat de sentimente patriotice. Rezultatele le-am văzut…

Spre FSN prin auto-cenzură

Emil Boc, şeful Partidului Democrat, a anunţat că formaţia pe care o conduce va vota miercuri în favoarea moţiunii de cenzură. El se supune astfel voinţei (obsesiei) prezidenţiale de a răsturna actualul guvern. Dar, în acelaşi timp, acceptă o situaţie a cărei absurditate este specifică peisajului politic dîmboviţean. Iată de ce…

Moţiunea se intitulează “1000 de zile de haos. Sfîrşitul guvernării de dreapta.” Aceste 1000 de zile au început în decembrie 2004, cînd a fost instalat guvernul Alianţei D.A. Guvern din care făcea parte şi Partidul Democrat. Care îşi asumă, aşadar, numai pentru a-i face plăcere dlui Băsescu, contribuţia la aproximativ 700 de “zile de haos”. Deşi a participat un timp ceva mai scurt la guvernare, PLD (Stolojan), care va vota şi el în favoarea moţiunii, se află exact în aceeaşi situaţie.

Ar merita facută o cercetare în arhivele politice europene pentru a se vedea dacă există vreun precedent al stupidei iniţiative la care vom asista mîine: două partide care votează o moţiune de cenzură împotriva lor înşile. Nu e un secret faptul că dl Băsescu încearcă să distrugă PNL. Dar e interesant că, pentru asta, a ales exact calea ridiculizării formaţiunilor care îl susţin necondiţionat. Iar ridicolul va continua, fireşte, în cazul în care moţiunea va fi adoptată. Căci, atunci, partidul “cenzor” (PSD) şi două dintre partidele “cenzurate” (PD şi PLD) riscă să se regăsească în acelaşi guvern.

Să nu-l blamăm, totuşi, pe strategul de la Cotroceni: în ochii lui, renaşterea FSN, care a făcut din el un fel de om politic, merită acest preţ.