Probleme de traducere

“Una vorbim şi başca ne-nţelegem” – vorbă veche, poate uitată azi, ce se poate aplica perfect întortocherilor discursive ale dlui Băsescu după vizita în judeţele Covasna şi Harghita.

După ce, acum cîteva luni, a condamnat brutal referendumul pentru autonomia Ţinutului secuiesc, preşedintele îşi exersează acum talentul semantic: “Ceea ce noi numim descentralizare, maghiarii numesc autonomie.” Nimic altceva! Desigur, tot la descentralizare s-a gîndit şi Ghoerghiu-Dej cînd a inventat Regiunea Mureş Autonomă Maghiară, acea zonă întinsă din mijlocul ţării în care nu puteai să cumperi nici o pîine vorbind “doar” româneşte.

În ce priveşte învăţarea limbii române de către copiii maghiari, preşedintele a descoperit că, tot printr-un fel de descentralizare, ea trebuie să le fie predată ca o limbă străină. Efectul unei astfel de măsuri ar fi formidabil: acestor copii, născuţi în România şi cetăţeni români, li se va întări convingerea că sînt străini într-o ţară străină şi vorbind o limbă străină. Astfel, prin transgresări lingvistice succesive, ni se va putea explica într-o zi că noi numim descentralizare ceea ce ei vor numi dezmembrare. O simplă chestiune de dicţionar!

Euro-scumpirea pîinii

Vorbind despre iminenta scumpire a preţului pîinii, Guvernatorul Băncii Naţionale, domnul Mugur Isărescu, a afirmat “că nu doar seceta este de vină. Este un proces de aliniere la preţurile din UE. Nu poate pâinea să rămână de 4-5 ori mai ieftină decât în UE.”

În Uniunea Europeană bugetul mediu lunar pentru pîine al unei familii compuse din doi adulţi şi doi copii este de 45 euro. Ceea ce reprezintă, faţă de ultima perioadă de circulaţie a vechilor devize naţionale (2001), o scumpire de circa 50% în şase ani!

Momentul trecerii la euro a fost marcat de scumpiri masive, în special la bunurile de consum curent – Germania fiind ţara cea mai afectată de acest fenomen –, ceea ce s-a tradus imediat printr-o scădere generală a puterii de cumpărare. Potrivit dlui Isărescu, pîinea “nu poate să rămînă” mai ieftină decît în UE. Acelaşi raţionament va fi, desigur, aplicat tuturor preţurilor din România – şi aceasta în foarte scurt timp.

Situaţia creată în cele 13 ţări occidentale care au intrat în zona euro este interesantă şi merită să fie analizată într-un text aparte. Pentru că e bine să fim preveniţi în legătură cu “efectele colaterale” ale unei decizii dorite de majoritatea românilor, simbolic poate, dar în totală necunoştinţă de cauză.