Crime fără criminali

Să ne închipuim o clipă dezastrul moral care s-ar fi produs dacă Tribunalul de la Nuremberg ar fi condamnat nazismul, declarîndu-l în mod solemn regim criminal, dar ar fi lăsat inculpaţii să se întoarcă la casele lor – eventual de protocol – pentru a se bucura liniştiţi de pensii substanţiale.

Această ipoteză absurdă este pe cale de a deveni realitate în România de azi. Declaraţia preşedintelui Băsescu, prin care – pe baza unui raport imperfect – regimul comunist a fost definit drept ilegitim şi criminal nu pare că va fi urmată de vreo acţiune concretă (evident, cu excepţia instituirii unei noi comisii).

A ordonat oare preşedinţia deschiderea vreunei anchete? Nu. S-a luat oare fie şi o singură măsură politică sau administrativă pentru uşurarea sarcinii CNSAS? Nu. A fost oare propus un nou text de lege care să continuie discursul prezidenţial? Nu.

Din toate acestea rezultă că avem, pe de o parte, un regim recunoscut drept criminal, dar că, pe de altă parte, nimeni nu va fi acuzat de vreo crimă comisă în numele acestui regim. Nemernicii care au dat ordinele şi călăii care le-au executat pot muri nestingheriţi în paturile lor. Crimele comuniste n-au fost comise de nimeni!

Prin acest sinistru paradox, dl Băsescu şi-a cîştigat un formidabil capital electoral. Dar, totodată, a lăsat moştenire românilor un dezastru moral care s-ar putea dovedi a fi fără ieşire.